Teatrul În Culise ce se întamplă?

Pana acum nu am scris nimic si nu am spus nimic despre lucrul asta, dar probabil că a venit timpul. Teatrul În Culise s-a deschis in 2011 - îmi terminam studiile la masterat în perioada aia si incercam sa pun pe picioare one man show-ul Actorul. Si la foarte putin timp după ce am reușit să am o primă vizioare cu Actorul, l-am cunoscut pe Cristi (regizorul Cristian Bajora) care tot în perioada aia anunța deschiderea unui nou teatru în București: Teatrul În Culise. A fost o întâlnire bună care s-a dovedit a fi constructivă din toate punctele de vedere. Atunci, în primul an de culise, "Actorul" a început să se joace la Teatrul În Culise, apoi au urmat alte și alte proiecte la care am lucrat, precum Prostii sub clar de luna, Clinica Sinucigasilor sau Black Friday Love ca să dau câteva exemple. Cristi a continuat să mă distribuie în spectacolele pe care le-a regizat și pentru asta îi mulțumesc. La sfârșitul anului trecut s-au adunat 5 ani de teatru, de spectacole, de festivaluri, de deplasari, de povești, apoi drumul ăsta s-a oprit. În ianuarie 2017, Teatrul În Culise era închis. Și probabil că nu aș fi spus nici acum nimic despre toate astea, dar aseara Cristi a spus, într-o postare. Și vreau să vă arăt și vouă postarea asta, pe care am preluat-o de pe Facebook:

"Am stat mult pana sa incep sa scriu pentru ca sunt anumite lucruri in viata pe care refuzi sa le accepti imediat. Iar cand vine vorba despre munca ta, despre viata ta, despre felul in care ai ales sa traiesti este si mai greu.


Teatrul In Culise nu mai exista. Pentru ca…poate si-a atins scopul. Poate pentru ca nu mai e nevoie de el. Poate pentru ca nu a putut rezista.


Nu a putut rezista niciodata. A fost mereu un efort al tuturor ca In Culise sa existe. Pentru ca asa e aici, in Romania. Aici nu am contat pentru nimeni. Am contat probabil doar in inimile oamenilor care ne-au privit. Am crezut, din nefericire, intr-o utopie. Din toate punctele de vedere.


Dar au fost 5 ani frumosi, in care m-am bucurat, am plans cand de fericire cand de tristete, 4 locuri de joaca diferite, oameni diferiti. Tot ce am facut a fost pentru public, pentru bucuria de a auzi dupa un spectacol “Bai, trebuie sa veniti neaparat aici, a fost cel mai misto lucru din viata mea” sau “Demult nu a mai fost aici La Scena un astfel de spectacol” sau “Ceea ce faceti voi imi bucura sufletul”. Am achitat cu greu nota de plata a incercarii de a face cultura in Romania. 


Noi, singuri, fara “nume”, fara vedete, fara bani, fara capete de afis am ridicat ceva ce oamenii cauta, isi doresc sa vada. Am castigat o gramada de prieteni care ne-au vazut spectacolele si ne-au iubit. Am schimbat vieti. Intre timp ne-am facut si nume. Inca primim mail-uri – lumea intreaba de spectacole. Cand se mai joaca Clinica Sinucigasilor? Cand se mai joaca Dragoste in 4 Tablouri? Mi-e greu sa le scriu ca probabil niciodata – si atunci le raspund ca momentan ne-am intrerupt activitatea. 


Cat trebuie sa platesti din 30 de lei – pretul unui bilet? Am mai scris despre asta. Nici nu mai conteaza. 


Am refuzat sa fac spectacole in 2 persoanje si sa-mi pacalesc publicul. Am facut spectacole mari cu trupa Teatrului In Culise. Mereu cu ei. Pentru ca am vrut sa fiu fidel unui crez. Am facut si spectacole la norma – la comanda. Am facut zi si noapte tot ce am crezut ca e mai bine pentru Teatrul In Culise, pentru oamenii implicati. Am stat zile intregi sa ma gandesc la toate, am facut vouchere, am facut cocktailuri, am facut costume, am facut panouri, am facut afise, am fumat Dunhill rosu – 3 pe zi, am baut cafea, am mancat cacaturi, am luptat in fiecare zi sa fie mai bine. M-a durut cand nu au fost spectatori in sala – m-a durut tare. M-am bucurat cand am programat spectacole in plus pentru ca cele programate deja erau vandute cu o saptamana in avans. Am desfundat pompa, am carat moloz, saci, scaune, mese, am iubit, am trait totul cu o intensitate prea mare cred. Am facut firme, asociatii, societati. Am cumparat marfa fara factura de la carrefour si am carat-o cu portbagajul. Mi-am facut dusmani, mi-am facut prieteni, mi-am facut aliati, am facut razboaie, discutii, sedinte, sfatuiri, planuri. Am deschis dimineata, am deschis la pranz, am pictat pe pereti, am sters picturile de pe pereti, am facut decoruri. Am uitat de concedii, am uitat de carti, am uitat de spectacole, am uitat de filme, am uitat de mine. Am ramas dupa program, am venit inainte de program, am dormit pe jos, m-am bucurat, am mancat tort, am facut PR, Marketing, Sales, Management, Arta, Regie, Actorie, Scenografie, Coregrafie, Dans si Miscare Scenica. Am gazduit spectacole, am produs spectacole, am produs spectacolele altora. Am imprumutat bani, am luat bani cu imprumut, am platit imprumuturi, amenzi, taxe. Am fumat in teatru si in bar. Am fumat in cabina actorilor si in vestiarul actorilor si in magazia actorilor. Am avut birou. Am tinut deschis de Paste, de Craciun si de Revelion. Am facut Revelion ca Altadata. Am stat in teatru, in bar, in birou. Eu am trait acest In Culise cu toata fiinta mea.


Fiecare a ramas cu ceva din povestea asta. Va multumesc tuturor ca ati sustinut, din sala, de pe scena sau cu gandul activitatea Teatrului In Culise. Ati participat la implinirea unui vis. Pentru ca pentru mine In Culise a fost un vis implinit. 


Va urma….poate."


Cristian Bajora.

 Ăsta a fost mesajul sau mă rog, postarea. Nu știu ce va urma. Nu știu dacă Teatrul În Culise va mai exista. Și nu știu dacă spectacolele se vor mai juca. Vă anunț și să sperăm că va fi un an bun. 

Clinica Sinucigasilor la Teatrul În Culise, 2016


file din jurnal citite recent