10 ani de teatru!!!
Recunosc, nu am o dată exactă, dar cândva în aprilie 2002, jucam în primul meu spectacol; era pentru prima oară când urcam pe o scenă și nu aveam de spus o poezie sau de participat într-o serbare sau mai știu eu ce. Aveam de interpretat un personaj.
Sigur, dacă aș putea să mă văd; să-l întâlnesc pe "eu - cel de atunci", probabil că aș fi critic și dur. În orice caz amintirea este una frumoasă.
Proiectul era un studiu, un spectacol-exercițiu realizat după texte de I.L.Caragiale și pentru mine era cel mai cool lucru din lume. Aveam 16 ani și știam despre arta actorului atât cât poate ști un elev-actor după vreo 2 ani de urmat cursuri de teatru. Adică mai nimic.
În timp, două lucruri am descoperit și mi s-au confirmat iar și iar: primul: pasiunea, implicarea, a fi prezent în permanență, sunt lucruri vitale și al doi-lea: drumul spre oriunde te îndrepți e mai important decât destinația.
Sigur, dacă aș putea să mă văd; să-l întâlnesc pe "eu - cel de atunci", probabil că aș fi critic și dur. În orice caz amintirea este una frumoasă.
Proiectul era un studiu, un spectacol-exercițiu realizat după texte de I.L.Caragiale și pentru mine era cel mai cool lucru din lume. Aveam 16 ani și știam despre arta actorului atât cât poate ști un elev-actor după vreo 2 ani de urmat cursuri de teatru. Adică mai nimic.
În timp, două lucruri am descoperit și mi s-au confirmat iar și iar: primul: pasiunea, implicarea, a fi prezent în permanență, sunt lucruri vitale și al doi-lea: drumul spre oriunde te îndrepți e mai important decât destinația.
