Raftul cu idei
♦ Titlu: Actorul Alex Vlad - profil de artist
Alex Vlad este actor, a absolvit masteratul de arta actorului în cadrul UNATC "I.L. Caragiale" și este doctorand în cadrul aceleași universități. A fost invitat în numeroase festivaluri de teatru naționale și internaționale, dar a și participat la ateliere de arta actorului sau masterclass-uri conduse de personalități precum David Esrig, Sanda Manu, Radu Mihăileanu, Alexa Visarion sau Alvis Hermanis. Alex Vlad dezvoltă proiectul "Teatru Acum"; promovează și produce diferite spectacole teatrale independente. În paralel scrie poezie, proză, eseu și piese de teatru. O parte dintre lucrările sale au fost publicate în reviste și antologii, iar câteva dintre textele dramatice au fost montate. Este premiat atât pentru lucrările literare pe care le semnează cât și pentru activitatea teatrală în repetate rânduri. Organizează ateliere și cursuri de arta actorului sau de dezvoltare personală unde lucrează cu elevi de toate vârstele și nu numai. Este profesor de arta actorului la Z Builders și la Teen Media Academy.
Raftul cu idei: Ce te-a determinat să alegi actoria/regia?
Alex Vlad: Totul a venit de la sine. Nu a existat un moment sau o persoană anume care să mă determine să aleg acest drum. Dar cu siguranță am fost influențat de piesele de teatru și de filmele pe care le-am văzut în copilărie. Îmi aduc aminte că am văzut la cinematograf "Rob Roy" și multe zile după aceea, mă jucam și încercam să reproduc filmul.
Rci.: Ce mentor/persoană te-a motivat în calea aleasă?
A.V.: Nu aș spune că este vorba de motivare ci mai mult de un ghidaj de care am avut parte. Aș aminti aici în primul rând de Gelu Colceag. La început de drum, un actor cred că are nevoie să fie ghidat, să fie ajutat să conștientizeze unde se află în acest imens univers artistic, să își descopere limitele pentru a putea ulterior să și le depășească. Dacă se lucrează în acest sens, orice reușită se transformă de la sine în combustibil, te motivează să mergi mai departe. Dacă drumul ales e cel bun, chiar și un eșec va avea același efect. Te va face să încerci iar și iar până când reușești. Motivarea s-a născut în primul rând în mine și a fost alimentată permanent de confirmări. Uneori primesc mesaje pe Facebook sau mail-uri de la spectatori. Pentru mine astea sunt confirmări de o importanță indescriptibilă. Lucrurile de acest gen este imposibil să nu mă motiveze.
Rci.: Ce pasiuni ai?
A.V.: Oooo, pasiuni... Uneori nu-mi ajunge timpul să le fac pe toate. Îmi place să joc biliard. Sunt zile în care aș juca biliard fără oprire. Gătesc. Periodic fac tot felul de experimente culinare și aș găti poate și mai mult, dar nu-mi place să spăl vase. Editez muzică și desenez. Sunt îndrăgostit de fotografie și mi-ar plăcea să știu să cânt mai bine la chitară. Uneori se întâmplă să stau o zi întreagă cu chitara în brațe fără să-mi dau seama cum trece timpul. A! Și iubesc tot ce înseamnă radio. Am câteva posturi pe care le ascult constant. Îmi place atât de mult încât acasă mi-am făcut un mic studio de înregistrări și uneori improvizez tot felul de show-uri. Îmi stabilesc un desfășurător și mă comport ca și când aș avea o emisiune la radio în direct. Uneori păstrez și înregistrările, dar în orice caz, am descoperit în acest joc un foarte bun exercițiu pentru actorul de improvizație.
Rci.: Dacă ai alege un alt domeniu de activitate, care ar fi acela?
A.V.: Păi probabil că aș face radio. Sau m-aș dedica total profesoratului. Dar într-o anumită măsură deja fac asta, așa că nu știu dacă se pune. În orice caz trebuie să fie ceva care să îmi placă mult.
Rci.: Cum percepi deschiderea oamenilor cu privire la teatru (în general) și la meseria de actor (în particular)? (mai exact - cum reacționează cineva când le spui că ești actor - te privesc cu entuziasm/îți pun multe întrebări/ sunt indiferenți?)
A.V.: Unii oameni sau mulți oameni nu au nevoie de teatru; nu au nevoie de artă în viața lor. E un lucru trist, dar ăsta-i adevărul. Ne-am abrutizat și din cauza asta suntem mai puțin sensibili. Oamenii dacă nu ar mai avea grija zilei de mâine, dacă nu ar mai fi nevoiți să se întrebe constant "cu ce bani plătesc facturile", atunci ar avea interes și pentru artă. Dar acest lucru se pare că e greu de obținut în România, în 2014. Nu le poți cere oamenilor care fac sacrificii să plătească meditațiile la matematică ale copilului să se așeze relaxați în pat și să aibă o discuție senină despre ce piesă o mai fi pe la Național. Că nu poți. Din păcate România e țara oamenilor care fac inginerii financiare cu bani puțini. Și atunci teatrul e ca o prăjitură scumpă pe care nu ai bani să ți-o cumperi mereu după fiecare masă. Teatrul e hrană pentru spirit, dar spiritul ține post negru dacă nevoile primare sunt flămânde.
În ceea ce privește actorul sau meseria de actor, oamenii se împart în două categorii: într-o parte sunt cei care au respect față de actor și față de această formă de artă, iar în cealaltă tabără sunt cei care nu dau doi bani pe ceea ce reprezintă ideea de actor sau de artist. Într-o parte sunt cei care înțeleg că e vorba de un proces complex și de un consum imens de energie și de emoție, iar în cealaltă parte sunt cei care văd în actor un măscărici care în cel mai bun caz îi poate amuza la comandă pe spectatori. Personal am cunoscut oameni din ambele tabere, dar concluziile le păstrez doar pentru mine.
Rci.: În ce alte domenii/ activități te-au ajutat veleitățile de actor?
A.V.: Mă ajută peste tot. În primul rând îmi sunt de folos la cursurile de arta actorului sau de dezvoltare personală pe care le conduc. Sau când scriu o piesă de teatru... exemplele sunt multe.
Rci.: Mai există urme de trac și emoții atunci când te urci pe scenă? Sau e la fel de confortabil ca o discuție cu prietenii?
A.V.: Sigur că da! Emoțiile există mereu. Să ai emoții înseamnă că îți pasă. Îți pasă de pubșlic și de partener. Dacă ar veni ziua în care nu aș mai simți acel imens gol în stomac înainte de spectacol, aș renunța la a mai urca pe scenă. Actorul fără emoție este inutil.
Rci.: Care sunt spectacolele tale preferate din cele în care ai jucat? Ce alte spectacole te-au impresionat și ai vrea să le recomanzi cititorilor?
A.V.: Nu pot să aleg un spectacol din cele în care am jucat și să spun că e preferatul meu. Îmi este imposibil. În schimb pot să spun că sunt cel mai mulțumit de rezultatele la care am ajuns cu Mitch din "Un tramvai numit dorință".
Și... să recomand spectacole... Păi ar fi Absolut cu Marcel Iureș dar și Mă tot duc cu Oana Pellea și Gruia Sandu. Amândouă se numără printre preferatele mele...
Rci.: Cu ce actor "din vechea gardă" ți-ar plăcea să joci pe scenă? În ce spectacol?
A.V.: Cu Marcel Iureș. În orice spectacol.
Rci.: Care este animalul tău preferat? De ce?
A.V.: Paianjenii. Îmi plac de când am crescut unul când eram mic. Și îmi plac felinele și urșii. Pentru că îmi plac
Alex Vlad are 28 de ani și este din București, a absolvit UNATC "I.L. Caragiale", unde a obținut masterul și este în prezent doctorand. Portofoliul lui Alex de spectacole este deosebit de vast, ca actor, regizor și scriitor.
Actor:
2014 - Gogu Scarlat în "Proștii sub clar de lună" de T. Mazilu, la Teatrul În Culise, Regia: Cristi Bajora
2012 - Actorul în "Actorul" de Aldo Nicolaj, regia Alex Vlad/ spectacol preluat în proiectul "Trei piese scurte fără sex" la Teatrul În Culise, regie: Cristi Bajora
2012 - Alex în "Locuri calde" de Alex Vlad și Răzvan Marinescu și Raluca Ghervan (dialoguri), la Teatrul Foarte Mic, regia: Răzvan Marinescu
2011 - Gheorghe P. în "Yes We Can't" la Teatrul Luni (Green Hours), Scenariul și regia: Daniel Popa
2011 - Eu însumi în "Albastru pe Interior", Scenariul și concept: Alex Vlad
2010 - Edek în "Tango" de S. Mrozek la Centrul Cultural Unesco Nicolae Bălcescu, regia: Gelu Colceag
2010 - Harold Mitch Mitchell în "Un tramvai numit Dorință" de T. Williams, la Studioul de Teatru UNATC, regie: Mihaela Sîrbu
2009 - Satala în "Tarelkin" de A. V. Suhovo-Kobilin, la Teatrul Metropolis, regie: Gelu Colceag
2009 - Karl S. Fritz Furke în "Teroarea și mizeriile celui de al-III-lea Reich" de B. Brecht la Studioul de Teatru UNATC, regie: Răzvan Marinescu
2009 - Mihailo Vasiliev în "Mama" (Vassa Jeleznova) după M. Gorki, la Sala POD, regie: Puiu Șerban
2007 - Alexandru Vlad în "Familia Alexandru Vlad apartamentul 16" de Alex Vlad și Raluca Ghervan, Versiune scenică și regie: Răzvan Marinescu
2005 - Socrate în "Socrate" de Doru Căstăian, la Studioul de Teatru LADC, regie: Doru Căstăian
2005 - Grigori Smirnov în "Ursul" de A. P. Cehov, la Studioul de Teatru LADC, regie: Lucian Pînzaru
2003 - El în "Vis sfâșiat", la Mon DArt, text și concept: Alex Vlad
2003 - Ivan Vasilievici Lomov în "Cerere în căsătorie" de A. P. Cehov, la Studioul de Teatru LADC, regie: Cristi Gheorghe
2002 - Moftangiul în "Moftangii și moftangioaice" după texte de I.L. Caragiale, la Studioul de Teatru LADC, regie: Gheorghe V. Gheorghe
Regizor:
2014 - Asistent coordonator la "Stele în lumina dimineții" de A. Galin la Studioul de Teatru UNATC, coordonare: Gelu Colceag
2013 - Asistent coordonator la "Livada de vișini" de A.P. Cehov, la Teatrul Foarte Mic, coordonare: Gelu Colceag și Tania Filip
2012 - Regia la "Actorul" de Aldo Nicolaj
2011 - Concept regizoral la "Albastru pe Interior"
2005 - Asistent regie la "Socrate" de Doru Căstăian
2003 - Concept regizoral la "Vis sfâșiat"
Scriitor (doar textele jucate):
2014 - Singur împotriva tuturor (în repetiții, satiră într-un act, 1 personaj)
2012 - Locuri calde (dramă în două acte, 3 personaje)
2011 - Albastru pe Interior (dramatizare după grupajul de texte cu același nume)
2007 - Familia Alexandru Vlad apartamentul 16 (dramedie într-un act, 2 personaje)
2003 - Vis sfâșiat (monolog liric)
♦ Interviu de Bogdan Popovici
♦ Interviu oferit pentru Raftul cu idei
♦ Citește interviul aici.
Alex Vlad este actor, a absolvit masteratul de arta actorului în cadrul UNATC "I.L. Caragiale" și este doctorand în cadrul aceleași universități. A fost invitat în numeroase festivaluri de teatru naționale și internaționale, dar a și participat la ateliere de arta actorului sau masterclass-uri conduse de personalități precum David Esrig, Sanda Manu, Radu Mihăileanu, Alexa Visarion sau Alvis Hermanis. Alex Vlad dezvoltă proiectul "Teatru Acum"; promovează și produce diferite spectacole teatrale independente. În paralel scrie poezie, proză, eseu și piese de teatru. O parte dintre lucrările sale au fost publicate în reviste și antologii, iar câteva dintre textele dramatice au fost montate. Este premiat atât pentru lucrările literare pe care le semnează cât și pentru activitatea teatrală în repetate rânduri. Organizează ateliere și cursuri de arta actorului sau de dezvoltare personală unde lucrează cu elevi de toate vârstele și nu numai. Este profesor de arta actorului la Z Builders și la Teen Media Academy.
Raftul cu idei: Ce te-a determinat să alegi actoria/regia?
Alex Vlad: Totul a venit de la sine. Nu a existat un moment sau o persoană anume care să mă determine să aleg acest drum. Dar cu siguranță am fost influențat de piesele de teatru și de filmele pe care le-am văzut în copilărie. Îmi aduc aminte că am văzut la cinematograf "Rob Roy" și multe zile după aceea, mă jucam și încercam să reproduc filmul.
Rci.: Ce mentor/persoană te-a motivat în calea aleasă?
A.V.: Nu aș spune că este vorba de motivare ci mai mult de un ghidaj de care am avut parte. Aș aminti aici în primul rând de Gelu Colceag. La început de drum, un actor cred că are nevoie să fie ghidat, să fie ajutat să conștientizeze unde se află în acest imens univers artistic, să își descopere limitele pentru a putea ulterior să și le depășească. Dacă se lucrează în acest sens, orice reușită se transformă de la sine în combustibil, te motivează să mergi mai departe. Dacă drumul ales e cel bun, chiar și un eșec va avea același efect. Te va face să încerci iar și iar până când reușești. Motivarea s-a născut în primul rând în mine și a fost alimentată permanent de confirmări. Uneori primesc mesaje pe Facebook sau mail-uri de la spectatori. Pentru mine astea sunt confirmări de o importanță indescriptibilă. Lucrurile de acest gen este imposibil să nu mă motiveze.
Rci.: Ce pasiuni ai?
A.V.: Oooo, pasiuni... Uneori nu-mi ajunge timpul să le fac pe toate. Îmi place să joc biliard. Sunt zile în care aș juca biliard fără oprire. Gătesc. Periodic fac tot felul de experimente culinare și aș găti poate și mai mult, dar nu-mi place să spăl vase. Editez muzică și desenez. Sunt îndrăgostit de fotografie și mi-ar plăcea să știu să cânt mai bine la chitară. Uneori se întâmplă să stau o zi întreagă cu chitara în brațe fără să-mi dau seama cum trece timpul. A! Și iubesc tot ce înseamnă radio. Am câteva posturi pe care le ascult constant. Îmi place atât de mult încât acasă mi-am făcut un mic studio de înregistrări și uneori improvizez tot felul de show-uri. Îmi stabilesc un desfășurător și mă comport ca și când aș avea o emisiune la radio în direct. Uneori păstrez și înregistrările, dar în orice caz, am descoperit în acest joc un foarte bun exercițiu pentru actorul de improvizație.
Rci.: Dacă ai alege un alt domeniu de activitate, care ar fi acela?
A.V.: Păi probabil că aș face radio. Sau m-aș dedica total profesoratului. Dar într-o anumită măsură deja fac asta, așa că nu știu dacă se pune. În orice caz trebuie să fie ceva care să îmi placă mult.
Rci.: Cum percepi deschiderea oamenilor cu privire la teatru (în general) și la meseria de actor (în particular)? (mai exact - cum reacționează cineva când le spui că ești actor - te privesc cu entuziasm/îți pun multe întrebări/ sunt indiferenți?)
A.V.: Unii oameni sau mulți oameni nu au nevoie de teatru; nu au nevoie de artă în viața lor. E un lucru trist, dar ăsta-i adevărul. Ne-am abrutizat și din cauza asta suntem mai puțin sensibili. Oamenii dacă nu ar mai avea grija zilei de mâine, dacă nu ar mai fi nevoiți să se întrebe constant "cu ce bani plătesc facturile", atunci ar avea interes și pentru artă. Dar acest lucru se pare că e greu de obținut în România, în 2014. Nu le poți cere oamenilor care fac sacrificii să plătească meditațiile la matematică ale copilului să se așeze relaxați în pat și să aibă o discuție senină despre ce piesă o mai fi pe la Național. Că nu poți. Din păcate România e țara oamenilor care fac inginerii financiare cu bani puțini. Și atunci teatrul e ca o prăjitură scumpă pe care nu ai bani să ți-o cumperi mereu după fiecare masă. Teatrul e hrană pentru spirit, dar spiritul ține post negru dacă nevoile primare sunt flămânde.
În ceea ce privește actorul sau meseria de actor, oamenii se împart în două categorii: într-o parte sunt cei care au respect față de actor și față de această formă de artă, iar în cealaltă tabără sunt cei care nu dau doi bani pe ceea ce reprezintă ideea de actor sau de artist. Într-o parte sunt cei care înțeleg că e vorba de un proces complex și de un consum imens de energie și de emoție, iar în cealaltă parte sunt cei care văd în actor un măscărici care în cel mai bun caz îi poate amuza la comandă pe spectatori. Personal am cunoscut oameni din ambele tabere, dar concluziile le păstrez doar pentru mine.
Rci.: În ce alte domenii/ activități te-au ajutat veleitățile de actor?
A.V.: Mă ajută peste tot. În primul rând îmi sunt de folos la cursurile de arta actorului sau de dezvoltare personală pe care le conduc. Sau când scriu o piesă de teatru... exemplele sunt multe.
Rci.: Mai există urme de trac și emoții atunci când te urci pe scenă? Sau e la fel de confortabil ca o discuție cu prietenii?
A.V.: Sigur că da! Emoțiile există mereu. Să ai emoții înseamnă că îți pasă. Îți pasă de pubșlic și de partener. Dacă ar veni ziua în care nu aș mai simți acel imens gol în stomac înainte de spectacol, aș renunța la a mai urca pe scenă. Actorul fără emoție este inutil.
Rci.: Care sunt spectacolele tale preferate din cele în care ai jucat? Ce alte spectacole te-au impresionat și ai vrea să le recomanzi cititorilor?
A.V.: Nu pot să aleg un spectacol din cele în care am jucat și să spun că e preferatul meu. Îmi este imposibil. În schimb pot să spun că sunt cel mai mulțumit de rezultatele la care am ajuns cu Mitch din "Un tramvai numit dorință".
Și... să recomand spectacole... Păi ar fi Absolut cu Marcel Iureș dar și Mă tot duc cu Oana Pellea și Gruia Sandu. Amândouă se numără printre preferatele mele...
Rci.: Cu ce actor "din vechea gardă" ți-ar plăcea să joci pe scenă? În ce spectacol?
A.V.: Cu Marcel Iureș. În orice spectacol.
Rci.: Care este animalul tău preferat? De ce?
A.V.: Paianjenii. Îmi plac de când am crescut unul când eram mic. Și îmi plac felinele și urșii. Pentru că îmi plac
Alex Vlad are 28 de ani și este din București, a absolvit UNATC "I.L. Caragiale", unde a obținut masterul și este în prezent doctorand. Portofoliul lui Alex de spectacole este deosebit de vast, ca actor, regizor și scriitor.
Actor:
2014 - Gogu Scarlat în "Proștii sub clar de lună" de T. Mazilu, la Teatrul În Culise, Regia: Cristi Bajora
2012 - Actorul în "Actorul" de Aldo Nicolaj, regia Alex Vlad/ spectacol preluat în proiectul "Trei piese scurte fără sex" la Teatrul În Culise, regie: Cristi Bajora
2012 - Alex în "Locuri calde" de Alex Vlad și Răzvan Marinescu și Raluca Ghervan (dialoguri), la Teatrul Foarte Mic, regia: Răzvan Marinescu
2011 - Gheorghe P. în "Yes We Can't" la Teatrul Luni (Green Hours), Scenariul și regia: Daniel Popa
2011 - Eu însumi în "Albastru pe Interior", Scenariul și concept: Alex Vlad
2010 - Edek în "Tango" de S. Mrozek la Centrul Cultural Unesco Nicolae Bălcescu, regia: Gelu Colceag
2010 - Harold Mitch Mitchell în "Un tramvai numit Dorință" de T. Williams, la Studioul de Teatru UNATC, regie: Mihaela Sîrbu
2009 - Satala în "Tarelkin" de A. V. Suhovo-Kobilin, la Teatrul Metropolis, regie: Gelu Colceag
2009 - Karl S. Fritz Furke în "Teroarea și mizeriile celui de al-III-lea Reich" de B. Brecht la Studioul de Teatru UNATC, regie: Răzvan Marinescu
2009 - Mihailo Vasiliev în "Mama" (Vassa Jeleznova) după M. Gorki, la Sala POD, regie: Puiu Șerban
2007 - Alexandru Vlad în "Familia Alexandru Vlad apartamentul 16" de Alex Vlad și Raluca Ghervan, Versiune scenică și regie: Răzvan Marinescu
2005 - Socrate în "Socrate" de Doru Căstăian, la Studioul de Teatru LADC, regie: Doru Căstăian
2005 - Grigori Smirnov în "Ursul" de A. P. Cehov, la Studioul de Teatru LADC, regie: Lucian Pînzaru
2003 - El în "Vis sfâșiat", la Mon DArt, text și concept: Alex Vlad
2003 - Ivan Vasilievici Lomov în "Cerere în căsătorie" de A. P. Cehov, la Studioul de Teatru LADC, regie: Cristi Gheorghe
2002 - Moftangiul în "Moftangii și moftangioaice" după texte de I.L. Caragiale, la Studioul de Teatru LADC, regie: Gheorghe V. Gheorghe
Regizor:
2014 - Asistent coordonator la "Stele în lumina dimineții" de A. Galin la Studioul de Teatru UNATC, coordonare: Gelu Colceag
2013 - Asistent coordonator la "Livada de vișini" de A.P. Cehov, la Teatrul Foarte Mic, coordonare: Gelu Colceag și Tania Filip
2012 - Regia la "Actorul" de Aldo Nicolaj
2011 - Concept regizoral la "Albastru pe Interior"
2005 - Asistent regie la "Socrate" de Doru Căstăian
2003 - Concept regizoral la "Vis sfâșiat"
Scriitor (doar textele jucate):
2014 - Singur împotriva tuturor (în repetiții, satiră într-un act, 1 personaj)
2012 - Locuri calde (dramă în două acte, 3 personaje)
2011 - Albastru pe Interior (dramatizare după grupajul de texte cu același nume)
2007 - Familia Alexandru Vlad apartamentul 16 (dramedie într-un act, 2 personaje)
2003 - Vis sfâșiat (monolog liric)
♦ Interviu de Bogdan Popovici
♦ Interviu oferit pentru Raftul cu idei
♦ Citește interviul aici.