Radar de media
♦ Titlu: INTERVIU EXCLUSIV: Alex Vlad, FF Theatre: "Au fost atât trenuri pierdute cât și pariuri câștigate"
"Mă bucură acest lucru pentru că din fiecare experiență am avut ceva de învățat sau de descoperit - uneori mai mult decât mă așteptam. Probabil că cel mai important lucru pe care l-am aflat e acela că dacă drumul e ușor înseamnă că nu înveți prea multe."
După iubiri, despărțiri și împăcări, FF Theatre îi invită pe spectatori la o piesă de teatru despre... culisele actoriei! Duminică, 4 februarie, de la ora 20:00 la bar "Centru", pe Calea Victoriei 48-50, piesa "Actorul" spune povestea unuia dintre cele mai comice și versatile personaje ale dramaturgului Aldo Nicolaj - actorul care ar fi dispus să facă orice, oricât de nedemn, pentru a obține succesul!
Iubitorii de teatru, și mai ales de comedii, nu trebuie să rateze această piesă cu răsturnări de situații neașteptate, un spectacol care vorbește despre lupta care se dă în fiecare dintre noi atunci când suntem puși în fața unor situații-limită.
Alex Vlad, care interpretează personajul principal și care semnează și regia acestui spectacol marca FF Theatre, a absolvit Facultatea de Teatru și a urmat și cursurile masterale în arta actorului la UNATC "I.L.Caragiale", București. Și-a obținut titlul de doctor în teatru în cadrul aceleași universități unde, în prezent, susține și cursuri de arta actorului.
Actorul Alex Vlad a stat de vorbă cu Radar de Media și a răspuns la o serie de întrebări! Vă invităm să citiți interviul de mai jos:
Cum este să și regizezi o piesă de teatru în care joci?
E un pariu important pentru că nu ai ocazia să te vezi din exterior și crește riscul de a oferi publicului un produs care lasă de dorit. "Actorul" e o excepție; e singurul proiect de acest fel pe care l-am făcut. În spectacolele pe care le regizez de regulă aleg să nu joc (deși de multe ori îmi doresc), dar în acest caz am mizat pe faptul că voi fi singur pe scenă - lucru important pentru că mi-a oferit din start un control mai bun asupra situației. Un alt argument a fost dorința de a trage un semnal de alarmă asupra situației actuale, ca un protest dacă vreți. Problemele lui Attilio sunt de fapt problemele reale ale fiecărui tânăr actor din România care abia a ieșit de pe băncile facultății. După ce am citit textul, nu am văzut altă cale decât asta: de a deveni propriul meu regizor.
Ce te-a atras la personajul tău din "Actorul" și la povestea care se desfășoară în piesa de teatru?
Cred că oricine se poate regăsi în povestea "Actorului" într-o măsură mai mare sau mai mică. Lupta cu propriile alegeri, frustrarea că nu ești apreciat atât cât simți sau crezi că meriți, dorința de a avea o viața mai bună, sunt lucruri de care ne lovim constant în viața de zi cu zi. Mi-a plăcut că spectacolul poate vorbi despre toate aceste aspecte. E ceva sincer, vulnerabil, uman în tot ceea ce prezintă; poate chiar brutal de sincer.
Cât te-ai identificat cu "chinurile" prin care trece acest actor în fața unor decizii grele?
În ciuda faptului că spectacolul stârnește râsul, problemele personajului sunt de natură dramatică. Nu asistăm la chinul unui om de a lua una sau mai multe decizii; suntem martori la un întreg proces de dezumanizare. Ceea ce este mai grav, e faptul că personajul nu realizează acest lucru. Dar cu problemele lui Attilio cred că m-am identificat total, cred că oricine s-ar identifica. La nivel uman, spectacolul prezintă o serie de situații de care cred că se poate lovi în cursul vieții orice om.
Drumul tău, pe calea actoriei, cum a fost?
Cred că drumul e mai important decât destinația - oricare ar fi destinația. E o muncă neîntreruptă de autodepășire. Asta face ca alegerea proiectelor să fie un pas extrem de important. De asemenea, un actor cred că are nevoie de întâlniri valoroase pentru a putea crește. Știind asta, am încercat să spun "da" acelor experiențe care la momentul respectiv mă ajutau să mă întrec. Au fost atât trenuri pierdute cât și pariuri câștigate. Mă bucură acest lucru pentru că din fiecare experiență am avut ceva de învățat sau de descoperit - uneori mai mult decât mă așteptam. Probabil că cel mai important lucru pe care l-am aflat e acela că dacă drumul e ușor înseamnă că nu înveți prea multe.
Când ai realizat că îți dorești să fii actor și de ce ai ales meseria asta?
Hahaha, am fost întrebat de multe ori lucrul ăsta. Nu a existat un moment fix în timp, lucrurile cred că au venit natural. Nu îmi găseam locul în niciun domeniu real și tot ceea ce ținea de uman, de creație, de artă, mă atrăgea. Indiferent dacă era vorba de pictură, muzică, fotografie, scris. Când eram mic încercam să le fac pe toate. În momentul în care am fost nevoit să aleg la ce liceu vreau să merg să îmi continui studiile, fără să stau pe gânduri am ales liceul de artă, profil teatru. Apoi au urmat facultate, masterat, etc., și lucrurile au curs. De la bun început în teatru m-am simțit mai acasă decât acasă.
Cine te-a inspirat pe acest drum și ce piedici ai întâmpinat tu?
Imediat cum l-am vâzut pe Ștefan Iordache pe scenă, am zis că e genial. Aceeași reacție am avut-o și când am descoperit filmele lui Daniel Day Lewis. Au contat mult întâlnirile cu David Esrig, Gelu Colceag, Alvis Hermanis. Cred că am fost inspirat de oamenii și filmele sau spectacolele care m-au determinat să îmi pun întrebări importante, indiferent dacă eram spectator sau performer. Ca artist, ca actor sau regizor, indiferent de ștampila pe care ți-o pune societatea, nu cred că există piedici, doar oportunități și provocări. Dacă vorbim însă despre aspectul mercantil al domeniului, atunci există piedici la tot pasul, dar acest lucru nu mă interesează.
Ce anume predai la atelierele de artă a actorului sau masterclass-uri unde ești profesor?
Așa cum se înțelege și din întrebare, în primul rând exerciții de arta actorului, dar susțin și cursuri de oratorie, public speaking, leadership, analiza textului dramatic sau literar, construcția personajului, etc. Desigur, toate aceste ateliere sau masterclass-uri se bazează pe exerciții de arta actorului, multe preluate de la titani ai universului teatral precum Stanislavski, Viola Spolin, Brecht, Grotowski, etc., altele preluate de la artiști alături de care am lucrat, precum Vlad Massaci, Gelu Colceag, Adriana Titieni, David Esrig, etc., și unele sunt concepute de mine.
Cum ai prezenta această profesie, care sunt aspectele bune sau mai puțin bune despre care ai discuta în cadrul acestor workshop-uri?
Cred că e nevoie de pasiune și de a fi suficient de "nebun" încât să vrei să te arunci în bătaia puștii. E un domeniu care se face cu sufletul în fundul gol și e nevoie de timp și de antrenament să poți renunța la tine, la intimitate, la bariere. Iată de ce nu diferențiez între bine și rău, între corect și greșit. Fiecare face și simte altfel. Dacă ne dorim foarte tare, cu siguranță putem depista în orice domeniu aspecte pe care le-am putea cataloga drept pozitive sau negative, dar în teatru cred că e mai important să descoperi cât de mult ești dispus să te oferi tu pe tine, celor din fața ta. Și atunci, în workshop-uri, nu le prezint oamenilor aspecte pozitive sau negative, îi invit să se descopere, să își găsească limitele și să și le doboare, îi invit să nu le fie frică să simtă, să fie, să existe fără teama că vor fi criticați și să împărtășească acest lucru cu cei care îi privesc.
Care este primul lucru pe care îl spui cuiva care își dorește să devină actor?
Depinde de situație, bănuiesc. Nu am un sfat, pentru că nu există o rețetă; arta actorului nu are manual. Fiecare actor în parte își clădește propria metodă. Există în schimb reguli (mai multe nescrise decât scrise), care dacă nu sunt respectate, pot duce la ceva ce riscă să nu mai poată fi numit teatru sau act artistic. De multe ori însă i-am invitat pe cei aflați la început de drum să renunțe la ideile preconcepute și să nu-și piardă curiozitatea.
Cum este colaborarea cu FF Theatre și ce alte proiecte mai pregătiți împreună?
Mă bucură faptul că îi cunosc de mult pe membrii trupei FF Theatre și că putem comunica cu ușurință. E un lucru important. Acum nu am în lucru ceva nou alături de trupa FF, dar cine știe ce ne rezervă viitorul. În prezent lucrez la un spectacol care va avea premiera la Godot pe 18 februarie.
"Mă bucură acest lucru pentru că din fiecare experiență am avut ceva de învățat sau de descoperit - uneori mai mult decât mă așteptam. Probabil că cel mai important lucru pe care l-am aflat e acela că dacă drumul e ușor înseamnă că nu înveți prea multe."
După iubiri, despărțiri și împăcări, FF Theatre îi invită pe spectatori la o piesă de teatru despre... culisele actoriei! Duminică, 4 februarie, de la ora 20:00 la bar "Centru", pe Calea Victoriei 48-50, piesa "Actorul" spune povestea unuia dintre cele mai comice și versatile personaje ale dramaturgului Aldo Nicolaj - actorul care ar fi dispus să facă orice, oricât de nedemn, pentru a obține succesul!
Iubitorii de teatru, și mai ales de comedii, nu trebuie să rateze această piesă cu răsturnări de situații neașteptate, un spectacol care vorbește despre lupta care se dă în fiecare dintre noi atunci când suntem puși în fața unor situații-limită.
Alex Vlad, care interpretează personajul principal și care semnează și regia acestui spectacol marca FF Theatre, a absolvit Facultatea de Teatru și a urmat și cursurile masterale în arta actorului la UNATC "I.L.Caragiale", București. Și-a obținut titlul de doctor în teatru în cadrul aceleași universități unde, în prezent, susține și cursuri de arta actorului.
Actorul Alex Vlad a stat de vorbă cu Radar de Media și a răspuns la o serie de întrebări! Vă invităm să citiți interviul de mai jos:
♦
Cum este să și regizezi o piesă de teatru în care joci?
E un pariu important pentru că nu ai ocazia să te vezi din exterior și crește riscul de a oferi publicului un produs care lasă de dorit. "Actorul" e o excepție; e singurul proiect de acest fel pe care l-am făcut. În spectacolele pe care le regizez de regulă aleg să nu joc (deși de multe ori îmi doresc), dar în acest caz am mizat pe faptul că voi fi singur pe scenă - lucru important pentru că mi-a oferit din start un control mai bun asupra situației. Un alt argument a fost dorința de a trage un semnal de alarmă asupra situației actuale, ca un protest dacă vreți. Problemele lui Attilio sunt de fapt problemele reale ale fiecărui tânăr actor din România care abia a ieșit de pe băncile facultății. După ce am citit textul, nu am văzut altă cale decât asta: de a deveni propriul meu regizor.
Ce te-a atras la personajul tău din "Actorul" și la povestea care se desfășoară în piesa de teatru?
Cred că oricine se poate regăsi în povestea "Actorului" într-o măsură mai mare sau mai mică. Lupta cu propriile alegeri, frustrarea că nu ești apreciat atât cât simți sau crezi că meriți, dorința de a avea o viața mai bună, sunt lucruri de care ne lovim constant în viața de zi cu zi. Mi-a plăcut că spectacolul poate vorbi despre toate aceste aspecte. E ceva sincer, vulnerabil, uman în tot ceea ce prezintă; poate chiar brutal de sincer.
Cât te-ai identificat cu "chinurile" prin care trece acest actor în fața unor decizii grele?
În ciuda faptului că spectacolul stârnește râsul, problemele personajului sunt de natură dramatică. Nu asistăm la chinul unui om de a lua una sau mai multe decizii; suntem martori la un întreg proces de dezumanizare. Ceea ce este mai grav, e faptul că personajul nu realizează acest lucru. Dar cu problemele lui Attilio cred că m-am identificat total, cred că oricine s-ar identifica. La nivel uman, spectacolul prezintă o serie de situații de care cred că se poate lovi în cursul vieții orice om.
Drumul tău, pe calea actoriei, cum a fost?
Cred că drumul e mai important decât destinația - oricare ar fi destinația. E o muncă neîntreruptă de autodepășire. Asta face ca alegerea proiectelor să fie un pas extrem de important. De asemenea, un actor cred că are nevoie de întâlniri valoroase pentru a putea crește. Știind asta, am încercat să spun "da" acelor experiențe care la momentul respectiv mă ajutau să mă întrec. Au fost atât trenuri pierdute cât și pariuri câștigate. Mă bucură acest lucru pentru că din fiecare experiență am avut ceva de învățat sau de descoperit - uneori mai mult decât mă așteptam. Probabil că cel mai important lucru pe care l-am aflat e acela că dacă drumul e ușor înseamnă că nu înveți prea multe.
Când ai realizat că îți dorești să fii actor și de ce ai ales meseria asta?
Hahaha, am fost întrebat de multe ori lucrul ăsta. Nu a existat un moment fix în timp, lucrurile cred că au venit natural. Nu îmi găseam locul în niciun domeniu real și tot ceea ce ținea de uman, de creație, de artă, mă atrăgea. Indiferent dacă era vorba de pictură, muzică, fotografie, scris. Când eram mic încercam să le fac pe toate. În momentul în care am fost nevoit să aleg la ce liceu vreau să merg să îmi continui studiile, fără să stau pe gânduri am ales liceul de artă, profil teatru. Apoi au urmat facultate, masterat, etc., și lucrurile au curs. De la bun început în teatru m-am simțit mai acasă decât acasă.
Cine te-a inspirat pe acest drum și ce piedici ai întâmpinat tu?
Imediat cum l-am vâzut pe Ștefan Iordache pe scenă, am zis că e genial. Aceeași reacție am avut-o și când am descoperit filmele lui Daniel Day Lewis. Au contat mult întâlnirile cu David Esrig, Gelu Colceag, Alvis Hermanis. Cred că am fost inspirat de oamenii și filmele sau spectacolele care m-au determinat să îmi pun întrebări importante, indiferent dacă eram spectator sau performer. Ca artist, ca actor sau regizor, indiferent de ștampila pe care ți-o pune societatea, nu cred că există piedici, doar oportunități și provocări. Dacă vorbim însă despre aspectul mercantil al domeniului, atunci există piedici la tot pasul, dar acest lucru nu mă interesează.
Ce anume predai la atelierele de artă a actorului sau masterclass-uri unde ești profesor?
Așa cum se înțelege și din întrebare, în primul rând exerciții de arta actorului, dar susțin și cursuri de oratorie, public speaking, leadership, analiza textului dramatic sau literar, construcția personajului, etc. Desigur, toate aceste ateliere sau masterclass-uri se bazează pe exerciții de arta actorului, multe preluate de la titani ai universului teatral precum Stanislavski, Viola Spolin, Brecht, Grotowski, etc., altele preluate de la artiști alături de care am lucrat, precum Vlad Massaci, Gelu Colceag, Adriana Titieni, David Esrig, etc., și unele sunt concepute de mine.
Cum ai prezenta această profesie, care sunt aspectele bune sau mai puțin bune despre care ai discuta în cadrul acestor workshop-uri?
Cred că e nevoie de pasiune și de a fi suficient de "nebun" încât să vrei să te arunci în bătaia puștii. E un domeniu care se face cu sufletul în fundul gol și e nevoie de timp și de antrenament să poți renunța la tine, la intimitate, la bariere. Iată de ce nu diferențiez între bine și rău, între corect și greșit. Fiecare face și simte altfel. Dacă ne dorim foarte tare, cu siguranță putem depista în orice domeniu aspecte pe care le-am putea cataloga drept pozitive sau negative, dar în teatru cred că e mai important să descoperi cât de mult ești dispus să te oferi tu pe tine, celor din fața ta. Și atunci, în workshop-uri, nu le prezint oamenilor aspecte pozitive sau negative, îi invit să se descopere, să își găsească limitele și să și le doboare, îi invit să nu le fie frică să simtă, să fie, să existe fără teama că vor fi criticați și să împărtășească acest lucru cu cei care îi privesc.
Care este primul lucru pe care îl spui cuiva care își dorește să devină actor?
Depinde de situație, bănuiesc. Nu am un sfat, pentru că nu există o rețetă; arta actorului nu are manual. Fiecare actor în parte își clădește propria metodă. Există în schimb reguli (mai multe nescrise decât scrise), care dacă nu sunt respectate, pot duce la ceva ce riscă să nu mai poată fi numit teatru sau act artistic. De multe ori însă i-am invitat pe cei aflați la început de drum să renunțe la ideile preconcepute și să nu-și piardă curiozitatea.
Cum este colaborarea cu FF Theatre și ce alte proiecte mai pregătiți împreună?
Mă bucură faptul că îi cunosc de mult pe membrii trupei FF Theatre și că putem comunica cu ușurință. E un lucru important. Acum nu am în lucru ceva nou alături de trupa FF, dar cine știe ce ne rezervă viitorul. În prezent lucrez la un spectacol care va avea premiera la Godot pe 18 februarie.
♦ Interviu ingrijit de Dorin Huntai
♦ Interviu oferit pentru Radar de media
♦ Citește interviul aici.
♦ Interviu oferit pentru Radar de media
♦ Citește interviul aici.